Viorel Negoita

Timpul trece...unii cresc, altii imbatranesc, dar mereu ne gandim la tine, depanam amintiri, vorbim despre tine mereu.... Prin noi, prietenii care iti purtam amintirea, tu vei trai mereu

la multi ani prietene....

Mama

Pe 2 iunie 2007 ai fi implinit 28 de ani. N-am putut sa-ti mai scriu . Prea multa durere ,tristete si disperare am strans in suflet in cei 2 ani si jumatate de cand nu te-am vazut . Si mi-e dor ,tare dor de tine . Da-mi un semn copilul meu ca esti bine iar ceea ce iti doreai la 28 de ani esti pe cale sa implinesti

Shark

A fost un 2 iunie cu vreme frumoasa in creasta Fagarasilor. Nu vom uita...

Sofia (Paris)

Suntem cu totii tot mai departe de clipa si locul ce ne-au adus impreuna. Rasfirati prin toate colturile lumii... aprindem inca o lumanare cu gandul ca anul acesta ar fi putut sa fie 28.

Relu

LA MULTI ANI VERE!STAU SI MA INTREB DE CE A TREBUIT SA PLECI DINTRE NOI INAINTE DE VREME?ASTA E INTRBEREA CARE MA MACINA SI MA VA MA VA MACINA CATE ZILE OI AVEA

bogdan boboc / bell (bucuresti)

la multi goe ! e 2 iunie.... in ciuda timpului care trece uimitor de repede, te iubim si ne gandim la tine in continuare. esti tot in inimile noastre.

stoica dona (bucuresti)

nu am cuvinte...sunt de prisos.de fiecare data cand ma gandesc la munte, ma gandesc la tine.alte FLORII, un alt an.DUmnezeu sa te aibe in grija LUI.

Shark

In amintire pentru totdeauna. E o zi de Florii cu soare. Inca una.

Eliza

''Atat de mult as vrea/\nSi chiar orice as da/\nSa stiu unde te-ai dus/\nCe faci acolo sus//\n\nSufletului tau bun/\nN-am apucat sa-i spun/\nCe aproape l-am simtit/\nCe mult l-am pretuit//\n\nCui ne-ai lasat pe noi/\nSub aste grele ploi/\nMai da-ne cate un semn/\nSa stim ca mai suntem''

Eliza

O alta primavara...frumoasa si insorita...gandurile mele se indreapta catre tine...acolo pe ''cel mai inalt munte''...

Mama

2007\nAu trecut trei Primaveri grele ca omatul pe pomii infloriti \nTe rog copilul meu de 1 MARTIE un gand pentru mama ta

stefania adi (buc.)

Am citit toate mesajele scrise in memoria acestui minunat tanar,VIOREL.Oare el,acolo sus,stie cat este de iubit si cati ii duc dorul?

Stefania (buc.)

Aceste randuri le dedic parintilor lui Viorel...imi pare nespus de rau pt ei.E greu sa fii parinte in astfel de situatii..mult prea greu..nimic nu mai e la fel ca inainte.Sa le dea Dumnezeu putere sa mearga mai departe,iar sufletul sa nu le mai fie asa de greu..Dumnezeu sa il ierte pe cel ce si-a inchinat viata muntilor neiertatori,pe care i-a iubit atat de mult..

V STEFANIA ADI

L-am cunoscut doar in poze,la 2 ani de la tragicul accident,de la unul din cei mai buni prieteni ai lui.Mare pacat!A platit mult prea scump faptul ca a iubit atat de mult fascinantii si maretii munti.Dumnezeu sa il ierte si sa le dea putere parintilor sa mearga mai departe,iar prietenilor lui,vointa de a nu renunta...

Sofia (Alpi)

Nu vad Carpatii de pe Aiguille du Midi. Vad alpinisti luptandu-se cu zapada din ce in ce mai putina, cu ghetzarul din ce in ce mai timid... Un elicopter surveieaza toata dup-amiaza. Turisti ca mine, comozi, urcati cu liftul pana la 3842m admira decorul...\nCe ciudat ca esti aici atat prin mine cat si prin cei ce vad in munte mai mult decat un decor.

2 ani... zboara timpu' asta..\nparca ieri urcam impreuna pe munte....\nimi e dor de tine fratioare...

Mama

Suflet bun si frumos. Ce-am facut cu viata ta ,copilule?\nDa un semn de iertare parintilor tai care atunci in 20 dec 2004 nu au stiut ce se intampla cu tine si nu au cerut Domnului indurare

Shark (Bucuresti)

In urma cu doi ani priveam cu parere de rau cum plecau Goe si Fane mai departe, spre Caltun, in timp ce eu eram fortat de raceala sa raman. Incredibil cum se pot schimba toate in doar cateva ore... Sufletul inca unui drumet ramane pe munte, unde s-a simtit liber si fericit. Toti plecam la un moment dat, insa conteaza ce facem inainte de a parasi aceasta lume pentru a fi amintiti... iar Goe nu va fi uitat niciodata.

Eliza

Ne gandim la Vio...mereu, in fiecare anotimp...cu atat mai mult iarna, cu atat mai mult in decembrie...ramane de departe o luna sumbra si intunecata...nu stiu dc vreodata o vom mai percepe altfel

Mama

Unde sunt prietenii tai? Nici un gand ... printre crengile lovite de vant. Se apropie iarna copilul meu, anotimpul pe care odinioara amandoi l-am iubit din tot sufletul . Azi imi aduce mare durere si pareri de rau pentru viata ta ,pierduta mult prea usor intr-un moment in care ar fi trebuit sa fii cel mai fericit

Cosmin` Badea (bucuresti)

Nu l-am cunoscut niciodata pe Vio insa ca iubitor de munte ma doare ca l-am pierdut din marea trupa de hoinari. Il rog sa aiba grija de noi de acolo de sus si sa ne indrume mereu pe carari senine.

Sofia

Drumuri care pleaca, drumuri care vin... drumuri care ne indeparteaza sau ne apropie, suficient incat sa nu te uitam.

Bob (bombonel)

am fost iar pe munti inalti dupa doi ani de pauza, a fost foarte frumos, dar a lipsit cineva foarte important care n-o sa se mai intoarca niciodata printre noi

Mama

Am fost la Viena ,copilul meu drag.Primul meu drum ''afara'' a fost tot la Viena ca si al tau.Au revenit amintirile ...entuziasmul cu care-mi povesteai ce ai vazut ..ce ai trait . A fost mult prea dureros .Nu am gasit puterea sa ma bucur pentru ca lipseai TU,cel care ar fi trebuit sa-mi fii alaturi \n\nMi-a fost un dor nebun de tine ...

Cornelia

Stelele care cad NU PIER\nStelele care cad SE NASC PE ALT CER.\nSi eu si Cristi ne-am gandit la tine cand am auzit aceste versuri...

Mama

Azi se implineste 1 an si jumatate de cand ai plecat pentru intotdeauna din casa noastra . In dimineata zilei de 19 decembrie te-am urmarit cu privirea cum coborai scarile blocului in mare viteza cu rucsacul in spate fara sa mai auzi rugamintile mamei . Te grabeai ....Te asteptau prietenii ...care in ceasurile grele nu te-au ajutat cu nimic \nTe-am pierdut copilul meu ,din prea mare dragoste pentru tine si pasiunile tale \nAm ramas pe pamant -un copac batran care se usuca incet.. incet

...2 iunie...prea trist si dureros acum...

oana

intotdeauna, cu drag...