Viorel Negoita

Cornelia

Departe de casa gandul se indreapta catre cei de acolo. speram sa ii pot scrie si lui Vio aventurile mele de aici. stiu sigur ca i-ar fi placut siar fi ajuns si el candva pe aici, cu motorul pe Route 66...inca plang si ...nu imi vine sa cred. stau si ma gandesc ca de fapt existenta lui a schimbat si existenta mea. prin el l-am gasit pe barbatul pe care il iubesc. Imi e si mie dor de Vio!

Poate par vorbe goale dar cred ca Dumnezeu ne iubeste prin prietenii pe care ii avem in viata si dupa aceea. Astfel, ne ofera nemurirea. Atunci cand ne privesti ducandu-ne crucea lumineaza, te rog, calea celor care te-au iubit si-ti simt lipsa in fiecare clipa.

Mama

Vioras,ce faci tu puiul mamei?\nZilele acestea am avut mare nevoie de tine dar... esti prea departe ...\n

Teodora (Bucuresti)

Eu nu l-am cunoscut. Si eu iubesc muntele. Mi se pare cutremurator... in fiecare an muntele isi cere tributul de suflete...

goe,anul trecut pe vremea asta eram impreuna si ne distram ca doar era ziua ta. anul asta iti trimitem toti doar cate un gand, ca tu nu mai esti cu noi... da o sa ne revedem noi,odata, undeva,candva... pacat de tine ca ai plecat asa devreme dintre noi

Simona Ciuca (Bucuresti)

Pe 2 a fost ziua ta. Am vorbit cu Cornelia, m-am gandit la tine si la ai tai dar nu am avut unde sa te sun si sa-ti doresc ce-ti doresti. Nici macar n-am avut curaj sa-i sun pe ai tai. Si vantul bate si-mi aminteste de zambetul tau ... Si... Si nici nu-mi vine sa cred ca au trecut aproape 6 luni de cand nu ne-am vazut. Ce trist...

Sofia (Toulouse)

Refugiu de piatra uitat printre clipe... Iti multumesc pentru tot Goe, si iti ofer un gand bun, de 2...

Shark

Ce mai trece timpul. Ce raman toate in urma, pana la urma o sa ramanem toti. Insa tu te-ai dus mai devreme. N-am putut sa mai vin la ziua ta ultimii 2 ani si nici anul asta; insa cumva am reusit sa-mi fac timp sa vin la trecerea ta in eternitate. Dar nici la aceea nu am putut sa stau, a trebuit sa plec si nu pot intelege de ce! Numai in moarte voi putea uita, altfel mi-e imposibil. Goala mai e viata uneori... La revedere

Bogdan Boboc Bell

La multi ani Goe! de obicei pe aceasta data eram cu tine la festivalul berii.. esti tot timpul alaturi de noi.

Mama

Pe 2 iunie 1979 mi-ai daruit bucuria vietii\nAzi infrunt durerea despartirii\n\nLa multi ani \ncopilul meu drag

Cristian BOBOC (Bucuresti)

anul trecut pe data de 2 iunie eram la tine acasa si beam o bere si un vin cand am primit eu telefon sa vin pana la serviciu... ce veselie a fost pe tine, ce misto a facut toata lumea de mine si ce am mai ras..... diseara ne vom intalni cu totii dar vei lipsi tu...

(02 IUNIE 2005)

''Existenta acestui munte ma fascineaza. Voi da la o parete voalul frunzisului tau si te voi putea contempla in voie. Lasa-ma sa privesc, nu-ti cer mai mult. De la micimea mea omeneasca catre eternitatea ta de stanca si gheata. Atata vreme cat vei exista se va putea vorbi si despre timp. Apele curg, anotimpurile trec, oamenii se nasc si pier. Tu vei privi din inaltimea ta aceasta divina comedie umana.\nVantul sufla unde ii e voia. Tu ii auzi vocea, dar nu stii de unde vine si nici incotro se indreapta. Il vei adulmeca mereu si iti va fi mereu enigma.\nVoi pasi mereu cu sfiala si in varful picioarelor in cotloanele sale, imi voi tine respiratia, voi asculta linistea si voi ramane uimit la vederea maretiei.\nSi oare nu tocmai asta inseamna dragoste?\nSi apoi, intr-un inevitabil candva, ma voi inalta in locul in care culmile imi vor deveni masuri ale staturii mele. Voi incheia precum zeii Himalayei, precum cristalele de gheata din avalansele Fagarasului, precum zanele din Valea Cerbului. Voi pasi in afara anotimpului acesta efemer care este existenta. Nu voi mai avea inaintea mea viata, ci numai timpul.\nAtunci voi da la o parte draperia micimii si voi fi demn de muntele pe care l-am\niubit.\nVoi sparge cimentul statuii care am fost si ma voi putea misca in voie printre zapezi si creste.\nNu voi obosi niciodata luptand, pentru ca nu voi obosi niciodata iubind muntele.''\nFara incheiere...

Parintii\nIn fiecare an pe 2 iunie VIOREL isi aniversa cu mult drag ziua de nastere si se simtea minunat inconjurat de prieteni.Acum trebuia sa sarbatoreasca implinirea a 26 de ani ,dar nu mai poate veni la intalnirea cu cei dragi ,soarta a fost nedreapta cu el si a fost nevoit sa plece pe poteca fara sfarsit din locul unde ii placea cel mai mult ,sus pe munte.\nIn aceasta zi un gand pios si o floare pentru tineretea ,frumusetea si sufletul lui bun si curat pe care dumnezeu a vrut sa-l aiba alaturi de el.\nPentru noi amintirea lui va ramane mereu vie.

Simona Ciuca (bucuresti)

Mamei lui Vio,\nDe Vio ne aducem aminte tot timpul si-l asteptam sa intre in camera cu zambetul pe buze, sa vorbim despre munte, sa radem uitandu-ne pe fotografii. Prietenii dragi se pomenesc tot timpul si Vio mi-a fost si sunt convinsa ca-mi este un prieten drag. Uneori, atunci cand bate vantul imi aduc aminte ca atunci cand l-am cunoscut am inceput sa-i recit Vantul lui Cosbuc. S-a inrosit si a zambit.

Mama lui VIOREL (Bucuresti)

Nu pot sa cred ca VIOREL nu mai este ....\nIl astept mereu sa intre in casa, vesel, cu ruscacul in spate asa cum se intorcea de la munte \nVoi toti cei care l-ati cunoscut ,povestiti-mi despre el ,poate asa imi usurati durerea

Mama lui VIOREL (Bucuresti)

Nu pot sa cred ca Viorel nu mai este ...\nIl astept mereu sa intre in casa cu rucsacul in spate ,vesel ,asa cum se intorcea de la munte \n\nVoi toti cei care l-ati cunoscut povestiti-mi despre el,poate asa o sa duc durerea mai usor

GOE am fost iar in vama de 1 mai... da nu mai e la fel ca in alti ani.. pt ca lipseste cel mai bun prieten: TU

Bogdan Boboc Bell (Bucuresti)

Goe, am baut coktail in cinstea ta duminca de ziua ta... totul a fost super...numai ca lipseai tu... dar totusi, ai fost alaturi de noi...

MAMA

Timpul trece.... neincetat\ndar sufletul lui frumos este mereu langa mine\n\nLa multi ani ''FLOAREA VIETII MELE''\n\n\n\n

MAMA

Timpul trece.... neincetat\ndar sufletul lui frumos este mereu langa mine\n\nLa multi ani ''FLOAREA VIETII MELE''\n\n\n\n

MAMA

Timpul trece.... neincetat\ndar sufletul lui frumos este mereu langa mine\n\nLa multi ani ''FLOAREA VIETII MELE''\n\n\n\n

MAMA

Timpul trece.... neincetat\ndar sufletul lui frumos este mereu langa mine\n\nLa multi ani ''FLOAREA VIETII MELE''\n\n\n\n

MAMA

Timpul trece.... neincetat\ndar sufletul lui frumos este mereu langa mine\n\nLa multi ani ''FLOAREA VIETII MELE''\n\n\n\n

Sofia (Toulouse)

Stiu ca un gand a venit la fereastra, stiu c-al tau vis va veni sa-i zambeasca. Ai plecat ieri de-acas', gandul tau a ramas. Doar ideea-ti e vie, lasata cadou...

Atunci, acolo, in miez de iarna, a cazut o stea ...\nAstazi, acolo, in plina primavara, dintre firele de iarba, mangaiata de soare, a rasarit o gingasa si delicata brandusa!\nAdevarat a inviat!

Noemi (FL)

Departarea si Dragostea\n\nPentru toti cei care au trait alaturi de el, departarea de el ramine un gol de suflet, un suspin de dragoste neatinsa. Din cit ii cunosc prietenii, toti ii sint si ramin credinciosi in amintire. Este unul din cele mai mari omagii, cel de a face parte dintre cei vii,mereu, in fiecare zi, in fiecare dintre vietile prietenilor lui. Nu va fi uitat niciodata.

Irina Ranetti (Bucuresti)

...... nu cred ca cineva care l-a cunoscut pe Goe il poate da uitarii...... nu trece zi in care sa nu ma gandesc cu lacrimi in ochi la el. Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace. Ma rog lui Dumnezeu sa le aline durerea parintilor si prietenilor indurerati.

Mihai Ionita (Muenchen)

Viata isi urmeaza cursul ei insa nu voi uita niciodata. Balea va fi o destinatie pentru mine ori de cate ori voi veni in Romania, pentru un gand si un moment de reculegere.

O MAMA INDURERATA (Bucuresti)

Oare l-ati uitat deja pe Viorel ?\nMesajele voastre s-au oprit de mult la nr 81 .Nu mai aveti nici un gand pentru el sau un mesaj pentru cei care-l plang ?\n\n

bogdan bellu'

tot aici suntem goe... sper ca esti pe munte...si ca ne privesti...